Şi-a mai trecut un derby … şi chiar că derby a fost. Cel mai important meci al sezonului, cel puţin din punctul nostru de vedere, al suporterilor, şi-a mai consumat un episod vineri seară, la Arad. Pentru noi, un Poli – UTA sau un UTA – Poli (nu contează atât de mult locaţia, dar totuşi am putea pune un plus în dreptul meciului din deplasare) este Meciul. Este partida de care ne legăm speranţe, emoţii, pasiune, indiferent de locul pe care îl ocupă echipele în clasament. Şi cu atât mai mult indiferent de liga în care se joacă, aşa cum am demonstrat-o vineri atât noi, cât şi arădenii. E clar că acest meci este trăit la o intensitate la care nu se trăiesc nici măcar pe-aproape „marile partide” din Liga I, între „granzii” Steaua, Dinamo sau Rapid. Îi lăsăm pe ei să facă „foc, fum, teroare” şi rămânem noi cu pasiune, devotament şi onoare, aşa cum frumos spunea un băiat din peluză.
Revenim la partida de vineri seară. A avut toate ingredientele unui derby de tradiţie, chiar dacă a fost jucat între două echipe aflate în suferinţă maximă. Însă, aşa cum au demonstrat-o suporterii din plin, un derby merită onorat aşa cum se cuvine. Şi de aceea noi, poliştii, am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a ne prezenta la nivelul la care am obişnuit de-a lungul timpului. Şi am reuşit … două coregrafii, o grămadă de mesaje, pirotehnie, tot arsenalul obişnuit al unei peluze în adevăratul sens al cuvântului. Chiar dacă jocul prestat de ai noştri nu ne-a dat prea mari motive de bucurie, am reuşit să trecem peste toate şi să îi încurajăm pe băieţi, pentru că suntem conştienţi că în toată nebunia din jurul Politehnicii (o retrogradare nedreaptă, ameninţări cu dezafilierea, presiuni puse asupra jucătorilor şi autorităţilor locale de către „patron” prin intermediul presei, „în dulcele stil clasic”, etc.), în toată această nebunie suntem singurii care le putem fi alături şi îi putem duce spre victorii. Dacă nu a fost să fie de această dată, nu-i nimic, vine şi returul de la Timişoara … Însă important e că noi am fost acolo, am cântat, ne-am fluturat steagurile şi ne-am făcut datoria din plin. Victoria nu este cel mai important lucru, mai important e modul în care porţi bătălia …
În fine, a trecut şi Meciul, revenim la bătăliile cu Luceafărul, Chindia sau Juventus. Colentina, nu italienii. Aşteptăm returul, îl aşteptăm cu nerăbdare, pentru că e singura noastră plăcere, aşa cum bine au punctat arădenii într-un mesaj. E singura noastră plăcere în tot acest fotbal spurcat, în toată această cloacă infectă.
|
